, pentateuhuri, s.n. Parte a Bibliei care cuprinde primele cinci cărți ale Vechiului Testament. – Din lat. Pentateuchus, fr. pentateuque.
(carte) s. n. (sil. -teuh), pl. pentatéuhuri
n. Parte componentă a Bibliei, cuprinzând primele cinci cărți ale Vechiului Testament. /<lat. Pentateuchus, fr. pentateuque