, pentoze, s.f. Compus organic din grupul glucidelor, având cinci atomi de carbon în moleculă. – Din fr. pentose.
s. f., g.-d. art. pentózei; pl. pentóze
s.f. (Chim.) Monozaharidă cu cinci atomi de oxigen în moleculă. [< fr. pentose].
s. f. denumire generică dată ozelor cu cinci atomi de carbon în moleculă. (< fr. pentose)