definiția peonul definiție dex

, peoni, s.m. Muncitor agricol din America Latină, aflat într-o dependență înrobitoare față de moșieri (din cauza datoriilor). [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, sp. peon.

, peoni, s.m. Picior de vers clasic format din patru silabe, dintre care una lungă. [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, lat. paeon.

s. m., pl. peóni

m. (în America Latină) Țăran sărac, care muncește cu ziua la un moșier. [Sil. pe-on] /<fr. péon, sp. peón

m. Picior de vers clasic, format din patru silabe, dintre care una lungă. [Sil. pe-on] /<fr. péon, lat. paeon

s.m. (În America Latină) Muncitor agricol sărac, căzut în semirobie din cauza datoriilor; clăcaș; semiiobag. [Pron. pe-on. / < fr. péon, sp. peon].

s.m. Picior de vers clasic de patru silabe, dintre care trei sunt scurte și una lungă. [Pron. pe-on. / < fr. péon, lat. paeon, cf. gr. paion < Paion – epitet al lui Apolo].

s. m. muncitor agricol sărac din America Latină. (< fr. péon, sp. peon)

s. m. picior de vers (antic) solemn, de patru silabe, dintre care una lungă și trei scurte. (< fr. péon, lat. paeon, gr. paion)