, perceptori, s.m. (În trecut) Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: percéptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur.
, perceptori, s.m. (În trecut) Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: percéptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur.
s. (FIN.) agent de percepție, (înv.) birar, colgiu, dăbilar, dăjdiar, strângător. (~ strângea impozitele.)
s. (FIN.) agent de percepție, (înv.) birar, colgiu, dăbilar, dăjdiar, strângător. (~ strângea impozitele.)
(fin.) s. m., pl. perceptóri
(fin.) s. m., pl. perceptóri
m. înv. Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale. /<lat. perceptor, fr. percepteur
m. înv. Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale. /<lat. perceptor, fr. percepteur
s.m. (În trecut) Funcționar al fiscului care încasa impozitele. // adj. Care percepe. ♢ Organ perceptor = organ de percepere. [< fr. percepteur].
s.m. (În trecut) Funcționar al fiscului care încasa impozitele. // adj. Care percepe. ♢ Organ perceptor = organ de percepere. [< fr. percepteur].
s. m. funcționar al fiscului care încasa impozitele. (< fr. percepteur, lat. perceptor)
s. m. funcționar al fiscului care încasa impozitele. (< fr. percepteur, lat. perceptor)