, percutez, vb. I. Tranz. 1. A izbi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2. A examina un bolnav prin percuție. – Din fr. percuter.
vb., ind. prez. 1 sg. percutéz, 3 sg. și pl. percuteáză
tranz. 1) med. (bolnavi sau regiuni ale corpului) A lovi ușor și repetat cu degetele pentru a determina o afecțiune internă pe baza sunetului produs. 2) (capsa sau focosul unei încărcături explozive) A lovi cu percutorul pentru a provoca aprinderea explozibilului. /<fr. percuter
vb. I. tr. 1. A lovi capsa unui cartuș cu percutorul. 2. (Med.) A lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. [< fr. percuter, cf. lat. percutere].