definiția peregrinului definiție dex

, peregrini, s.m. Persoană care călătorește mult (rătăcind din loc în loc); călător. ♦ (Înv.) Pelerin. [Var.: pelegrín s.m.] – Din lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino.

s. (rar) pelerin. (Un biet ~ care bătea satele.)

s. v. pelerin.

s. m. (sil. -grin), pl. peregríni

m. 1) Persoană care face un peregrinaj; pelerin. 2) Persoană care cutreieră lumea. /<lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino

s.m. – Pelerin; drumeț. Lat. peregrinus (sec. XIX). E dubletul lui pelerin, s.m., din fr. pélerin. – Der. peregrina, vb. (a călători în locuri depărtate, a face hagialîc); peregrinaj, s.n. (călătorie); pelerinaj, s.n. (hagialîc); pelerină, s.f., din fr. pèlerine.

s.m. (Liv.) Călător; nomad; pelerin. [Var. pelegrin s.m. / cf. fr. pérégrin, lat. peregrinus].

s. m. 1. (în dreptul roman) străin liber, lipsit de cetățenia romană sau de dreptul latin, dar care nu era socotit „inamic public”. 2. pelerin. ♢ călător. (< fr. pérégrin, lat. peregrinus)