, perfecționări, s.f. Acțiunea de a (se) perfecționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. perfecționa.
s. 1. desăvârșire. (~ cuiva prin studiu.) 2. v. specializare. 3. v. sistematizare.
s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. perfecționării; pl. perfecționări
s.f. Acțiunea de a (se) perfecționa și rezultatul ei; desăvârșire; îmbunătățire, specializare. [< perfecționa].