, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). – Din perfect.
vb., ind. prez. 1 sg. perfectéz, 3 sg. și pl. perfecteáză
tranz. (acorduri, tranzacții etc.) A aduce la o formă definitivă; a definitiva. /Din perfect
vb. I. tr. A definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). [Cf. it. perfettare, fr. parfaire].
vb. tr. a definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). (< perfect)