Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția perfectei definiție dex
perfectei
găsește rime pentru
perfectei
mai mult ca perféct
s. n.,
art
.
mai
mult
ca
perféctul
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia perfectei
PERFÉCT, -Ă
,
perfecți
, -te
, adj., s.n.
I.
Adj.
1.
Care
întrunește
în
gradul
cel mai
înalt
toate
calitățile
cerute
;
desăvârșit
. ♢
Gaz
perfect
=
gaz
ale
cărui
molecule
, de
dimensiuni
neglijabile
față
de
distanțele
dintre
ele
, nu
exercită
forțe
de
atracție
una
asupra
alteia
și care
verifică
, la
orice
temperatură
,
legile
gazelor
.
Număr
perfect
=
număr
întreg
egal
cu
suma
divizorilor
lui
pozitivi
.
2.
(
Adesea
adverbial
)
Absolut
,
deplin
,
complet
,
total
. ♦ (
Adverbial
;
eliptic
) Îmi
convine
,
sunt
de
acord
;
foarte
bine
,
bravo
,
excelent
.
II.
S.n.
Timp
al
verbului
care
exprimă
o
acțiune
petrecută
și
încheiată
în
trecut
;
trecut
. ♢
Perfectul
compus
=
timp
trecut
care
exprimă
acțiunea
fără
a o
raporta
la
momentul
vorbirii
sau
raportând
-o ca un
trecut
mai
îndepărtat
.
Perfectul
simplu
=
timp
trecut
care
exprimă
acțiunea
fără
a o
raporta
la
momentul
vorbirii
, sau
raportând
-o la un
trecut
mai
apropiat
.
Mai
mult
ca
perfectul
=
timp
trecut
folosit
pentru
a
exprima
o
acțiune
încheiată
înaintea
alteia
,
petrecută
tot în
trecut
. – Din lat.
perfectus
, germ.
perfekt
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia perfectei
PERFÉCT
adj., interj., s.
1.
adj.
desăvârșit
,
excepțional
,
extraordinar
,
formidabil
,
ideal
,
magistral
,
minunat
,
splendid
,
sublim
,
superb
, (înv.)
săvârșit
.
(O
interpretare
~.)
2.
adj. v.
ireproșabil
.
3.
adj.
desăvârșit
,
sfânt
. (~
nevinovăție
!)
4.
adj. v.
absolut
.
5.
interj. v.
bravo
!
6.
s., adj.
(
GRAM
.)
v.
trecut
.
7.
s.
(
GRAM
.)
perfectul
simplu
= (înv.)
timpul
săvârșit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia perfectei
Perfect
≠
imperfect
,
nedesăvârșit
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia perfectei
perféct
adj. m., pl.
perfécți
;
f. sg.
perféctă
, pl.
perfécte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia perfectei
perféct
s. n., pl.
perfécte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia perfectei
PERFÉCT
1
n. lingv.
Ansamblu
de
forme
verbale
care
exprimă
o
acțiune
efectuată
și
terminată
până la
momentul
vorbirii
;
trecut
. /<lat.
perfectus,
germ.
Perfekt
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia perfectei
PERFÉCT
2
adv.
1)
Foarte
bine
;
excelent
. 2)
(în
replici
)
De
acord
;
așa
este;
exact
. /<lat.
perfectus,
germ.
Perfekt
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia perfectei
PERFÉC//T
3
~tă (~ți, ~te)
Care
corespunde
tuturor
cerințelor
;
lipsit
de
defecte
;
desăvârșit
;
ireproșabil
;
absolut
;
complet
;
impecabil
. ♢
Număr
~
număr
întreg
egal
cu
suma
divizorilor
lui
pozitivi
.
A avea ~
tă
dreptate
a avea
dreptate
deplină
. /<lat.
perfectus,
germ.
Perfekt
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia perfectei
perféct (perféctă),
adj. – Desăvîrșit,
fără
defecte
. Lat.
perfectus
(
sec
. XIX). – Der. (din fr.)
perfecțiu(un)e
, s.f.;
perfecționa
,
vb.;
perfectibil
,
adj.;
imperfect
,
adj.;
imperfecțiune
,
s.f.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia perfectei
PERFÉCT, -Ă
adj.
Care are toate
calitățile
;
desăvârșit
. //
adv.
De
acord
;
foarte
bine
,
excelent
. //
s.n.
(
Gram
.
)
Timp
al
verbului
care
arată
o
acțiune
petrecută
și
încheiată
în
trecut
. [< lat.
perfectus
, cf. it.
perfetto
, fr.
parfait
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia perfectei
PERFÉCT, -Ă
I.
adj.
1. care
întrunește
toate
calitățile
;
desăvârșit
,
ireproșabil
,
impecabil
. 2.
deplin
,
complet
;
absolut
. o (
mat
.)
număr
~ =
număr
natural
egal
cu
suma
divizorilor
săi
. II. adv. cu
desăvârșire
. ♢ (
afirmativ
) de
acord
!
foarte
bine
!
excelent
! III. s. n.
timp
al
verbului
care
exprimă
o
acțiune
petrecută
și
încheiată
în
trecut
. (< lat.
perfectus
, germ.
perfekt
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia perfectei
perféctul compús
s. n. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia perfectei
perféctul símplu
s. n. + adj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia perfectei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK