definiția perfidia definiție dex

, perfidii, s.f. Trăsătură de caracter, faptă, manifestare care denotă răutate, viclenie, necinste, în ciuda aparențelor (binevoitoare). [Acc. și: perfídie] – Din fr. perfidie.

, perfidii, s.f. Trăsătură de caracter, faptă, manifestare care denotă răutate, viclenie, necinste, în ciuda aparențelor (binevoitoare). [Acc. și: perfídie] – Din fr. perfidie.

s. v. ipocrizie.

s. v. ipocrizie.

≠ sinceritate

≠ sinceritate

s. f., art. perfidía, g.-d. art. perfidíei; pl. perfidíi, art. perfidíile

s. f., art. perfidía, g.-d. art. perfidíei; pl. perfidíi, art. perfidíile

f. 1) Caracter perfid; fățărnicie; ipocrizie; viclenie. 2) Faptă sau vorbă perfidă; fățărnicie; ipocrizie. [G.-D. perfidiei] /<fr. perfidie

f. 1) Caracter perfid; fățărnicie; ipocrizie; viclenie. 2) Faptă sau vorbă perfidă; fățărnicie; ipocrizie. [G.-D. perfidiei] /<fr. perfidie

s.f. Lipsă de cinste, de loialitate; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ♦ Faptă perfidă. [Gen. -iei. / < fr. perfidie, lat. perfidia].

s.f. Lipsă de cinste, de loialitate; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ♦ Faptă perfidă. [Gen. -iei. / < fr. perfidie, lat. perfidia].

s. f. caracter perfid; lipsă de loialitate, de cinste; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ♢ faptă perfidă. (< fr. perfidie)

s. f. caracter perfid; lipsă de loialitate, de cinste; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ♢ faptă perfidă. (< fr. perfidie)