, perforații, s.f. Perforare; (concr.) gaură făcută prin perforare. ♦ (Med.) Găurire a unui organ, a unui țesut, a unui os, a unei membrane în urma unui proces patologic; (concr.) gaură, orificiu astfel apărut. [Var.: perforațiúne s.f.] – Din fr. perforation.
s. f. (sil. -ți-e), art. perforáția (sil. -ți-a), g.-d. art. perforáției; pl. perforáții, art. perforáțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) v. A PERFORA. 2) Gaură apărută în urma operației de străpungere. 3) Deschizătură într-un organ sau țesut cauzată de o boală. [G.-D. perforației; Sil. -ți-e] /<fr. perforation, lat. perforatio, ~onis