perimări, s.f. Acțiunea de a se perima. – V. perima.
s. 1. demodare, învechire. (~ unor practici.) 2. (JUR.) perempțiune. (~ unui act de procedură.)
s. f., g.-d. art. perimării; pl. perimări
s.f. Faptul de a se perima. [< perima].