pers. 3 perimează, vb. I. Refl. (Despre idei, concepții, teorii) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieși din uz; a se demoda, a se învechi, ♦ (Jur.; despre procese, acțiuni etc.) A se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal. – Din fr. périmer.
vb., ind. prez. 3 sg. și pl. perimeáză
pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre idei, concepții) A-și pierde valoarea o dată cu trecerea timpului; a deveni neactual. 2) (despre acțiuni judiciare) A se anula în mod automat din cauza depășirii termenului prevăzut de lege. /<fr. périmer
vb. I. refl. (Despre idei, teorii etc.) A se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ♦ (Jur.; despre un proces) A se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. [< fr. périmer, cf. lat. perimere – a anula].