permutații, s.f. Permutare. – Din fr. permutation, lat. permutatio.
s. 1. mutare, mutat, permutare, strâmutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu slujba la Bacău.) 2. v. permutare.
s. f., pl. permutáții
s.f. Permutare. [Gen. -iei, var. permutațiune s.f. / cf. fr. permutation, lat. permutatio].
s. f. permutare. (< fr. permutation, lat. permutatio)