s.f. Faptul sau însușirea de a fi perpendicular (1); poziție perpendiculară; relație care există între două drepte sau planuri care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale. – Din fr. perpendicularité.
s. verticalitate. (~ unui mal.)
s. f., g.-d. art. perpendicularității
f. 1) Caracter perpendicular. 2) Poziție perpendiculară. /<fr. perpendicularité
s.f. Starea, calitatea de a fi perpendicular. [Cf. fr. perpendicularité].
s. f. însușirea unei drepte de a fi perpendiculară (< fr. perpendicularité)