persecutări, s.f. Acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție. – V. persecuta.
s. 1. năpăstuire, nedreptățire, oropsire, persecuție, urgisire, (înv. și reg.) strâmbătățire, (înv.) obidire. (~ cuiva pe nedrept.) 2. v. oprimare.
s. f., g.-d. art. persecutării; pl. persecutări
s.f. Acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; persecuție. [< persecuta].