persistenți, -te, adj. Care rămâne (multă vreme) neschimbat, care continuă să existe sau să dureze (multă vreme); care se menține fără să slăbească în intensitate. ♢ (Bot.) Frunze persistente = frunze care rămân verzi în timpul uneia sau mai multor ierni. – Din fr. persistant.
adj. 1. v. stăruitor. 2. v. stăruitor. 3. durabil, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efec-te ~.)
adj. m., pl. persisténți; f. sg. persisténtă, pl. persisténte
Care persistă; care durează un timp îndelungat; peren; dăinuitor. ♢ Frunze ~te frunze care se mențin verzi pe arbori și în timpul iernii. /<fr. persistant, germ. Persistenz
adj. Durabil; trainic; stăruitor. ♦ Frunze persistente = frunze care nu cad iarna. [Cf. fr. persistant].
adj. durabil; trainic; stăruitor. ♢ (despre frunze) care nu cade iarna. (după fr. persistant)
persistențe, s.f. Acțiunea sau faptul de a persista; caracterul a ceea ce este persistent; însușirea de a fi persistent. ♢ Persistența imaginilor = fenomen (pe care se bazează cinematografia) care constă în menținerea senzației vizuale pe retină un anumit timp după dispariția obiectului văzut. – Din fr. persistance.
s. 1. v. stăruință. 2. v. tenacitate. 3. durabilitate, (livr.) perenitate. (~ unor efecte.) 4. v. dăinuire.
s. f., g.-d. art. persisténței; pl. persisténțe
f. Caracter persistent. /<fr. persistance, germ. Persistenz
s.f. Acțiunea sau faptul de a persista; stăruință, insistență. ♦ Persistența imaginilor = menținere a unei senzații vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din câmpul vizual. [Cf. fr. persistance, it. persistenza].
s. f. faptul de a persista; stăruință, insistență. ♢ persistența imaginilor = menținerea unei senzații vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din câmpul vizual. (după fr. persistance)