perturbez, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: pertúrb] – Din fr. perturber, lat. perturbare.
vb., ind. prez. 1 sg. perturbéz/pertúrb, 3 sg. și pl. perturbeáză/pertúrbă
tranz. (procese, fenomene, acțiuni etc.) A abate de la desfășurarea normală; a împiedica de a funcționa sau de a se desfășura normal; a tulbura. ~ recepția emisiunilor. ~ transportul. [Și perturb] /<fr. perturber, lat. perturbare
vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare].