perversități, s.f. 1. Înclinare spre rău, plăcere (patologică) de a face rău; deviere de la normal a instinctelor, a judecății; tendință (patologică) de a comite acte imorale; corupție, depravare, imoralitate; spec. anomalie sexuală. ♦ Fățărnicie, perfidie, falsitate. 2. Faptă, comportare de om pervers. – Din fr. perversité.
s. f., g.-d. art. perversității; pl. perversități
f. 1) Caracter pervers; imoralitate; depravare; corupție. 2) Comportare de om pervers. 3) Tendință patologică de a comite acte imorale. /<fr. perversité
s.f. Corupție, depravare; anomalie sexuală; perversiune. ♦ Perfidie, fățărnicie; răutate. [Cf. fr. perversité, lat. perversitas].
s. f. 1. tendință patologică de a săvârși acte imorale agresive. ♢ corupție, depravare; imoralitate; perversiune. 2. înclinație spre rău. (< fr. perversité, lat. perversitas)