pervertesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica. ♦ A (se) schimba (prin denaturare) funcția normală a unui organ. – Din fr. pervertir.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertésc, imperf. 3 sg. perverteá; conj. prez. 3 sg. și pl. perverteáscă
tranz. A face să se pervertească; a strica; a deprava; a corupe. /<fr. pervertir, lat. pervertere
intranz. 1) A se afla în declin moral; a se vicia; a degrada; a declasa; a degenera; a decădea; a se corupe. 2) (despre organe) A nu (mai) funcționa normal (datorită unei denaturări); a se deregla. /<fr. pervertir, lat. pervertere
vb. IV tr. A corupe, a deprava, a strica. ♦ A strica, a vicia funcția normală a unui organ, denaturând-o. [< fr. pervertir, cf. lat. pervertere – a strica].