s. f., g.-d. art. pescuitoárei; pl. pescuitoáre
pescuitori, -oare, s.m. și f. 1. Persoană care pescuiește (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle. ♢ Expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.
s. m., pl. pescuitóri