definiția pestilentei definiție dex

pestilenți, -te, adj. (Rar) Care ține de pestă, privitor la pestă; provocat de pestă; care are caracteristicile pestei; p. ext. contagios, pestilențial (1). – Din fr. pestilent.

adj. v. contagios, infecțios, mo-lipsitor.

adj. m., pl. pestilénți; f. sg. pestiléntă, pl. pestilénte

1) Care ține de pestă; propriu pestei. 2) Care suferă de pestă; ciumat. /<fr. pestilent

adj. 1. Referitor la pestă; provocat de pestă; pestilențial. 2. Infectat de pestă. ♦ (Fig.) Corupător. [< fr. pestilent].

adj. 1. pestilențial (2). 2. (fig.) corupător. (< fr. pestilent)

, pestsilențe, s.f. (Livr.) 1. Boală contagioasă, molimă; spec. ciumă. 2. Fig. Învățătură dăunătoare. – Din fr. pestilence, germ. Pestilenz.

s. v. ciumă, pestă.

s. f., g.-d. art. pestilénței; pl. pestilénțe

s.f. (Liv.) 1. Ciumă, pestă; molimă. 2. (Fig.) Învățătură, doctrină dăunătoare, periculoasă. [Cf. fr. pestilence, lat. pestilentia].

s. f. 1. boală contagioasă; ciumă, pestă. ♢ miros infect. 2. (fig.) învățătură dăunătoare, periculoasă. (< fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)