, petiționări, s.f. (Rar) Acțiunea de a petiționa; prezentare a unei petiții. [Pr.: -ți-o-] – V. petiționa.
s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. petiționării; pl. petiționări
petiționez, vb. I. Intranz. (Rar) A înainta o petiție, a cere, a revendica etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionner.
vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. petiționéz, 3 sg. și pl. petiționeáză
intranz. rar 1) A cere ceva printr-o petiție; a revendica printr-o petiție. 2) A înainta o petiție unei autorități. [Sil. -ți-o-] /<pétitionner
petiționari, -e, s.m. și f. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionnaire.
s. m. (sil. -ți-o-), pl. petiționári
m. și f. Persoană care solicită ceva printr-o petiție. [Si. -ți-o-] /<fr. pétitionnaire
s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. petiționárei; pl. petiționáre