, picanterii, s.f. Calitatea de a fi picant. ♦ (Concr.; de obicei la pl.) Mâncare picantă (1), aliment picant. ♦ Fig. (Concr.; de obicei la pl.) Glumă, anecdotă, vorbă (ușor) indecentă; aluzie (ușor) indecentă la adresa cuiva. – Din germ. Pikanterie.
s. f., art. picantería, g.-d. art. picanteríei; pl. picanteríi, art. picanteríile
f. 1) Caracter picant. 2) Mâncăruri picante. 3) fig. Glumă, anecdotă sau aluzie picantă. [G.-D. picanteriei] /<germ. Pikanterie