pici, s.m. (Fam.) Băiat (foarte) tânăr; copil de sex masculin; puști. – Din tc. piç.
s. v. puști.
s. v. băiețaș, băiețel, copilaș.
s. m., pl. pici
m. fam. Băiat mic; puști; băiețel. /<turc. piç
pici, adj. m. (reg.) miop.
s.m. – Avorton, stîrpitură. Tc. piç „bastard” (Lokotsch 1653; T. Papahagi, Etimologii, București 1940). Relație cu rădăcina romanică *picc- (Pușcariu 1304; Tiktin) pare incertă.
elem. „ciocănitoare”. (< fr. pici-, cf. lat. picus)