, picnesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. ♦ Fig. (Despre boli, dureri, necazuri etc.) A veni (și a atinge, a doborî pe cineva) pe neașteptate. – Formație onomatopeică.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picnésc, imperf. 3 sg. picneá; conj. prez. 3 sg. și pl. picneáscă
, picnésc, vb. IV (pop. și fam.) 1. a lovi, a atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. 2. (despre boli, dureri, necazuri) a veni, a lovi, a doborî (pe neașteptate). 3. (înv.) a ochi, a ținti, a viza. 4. (reg.; despre dinți) a apărea, a ieși. 5. (reg.) a (se) toci, a (se) roade; a (se) rupe, a (se) găuri.