s.f. 1. Evlavie, smerenie, cucernicie. 2. Sentiment de respect profund (amestecat cu iubire sau duioșie) față de cineva sau de ceva. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piété, lat. pietas, -atis.
f. 1) Sentiment religios manifestat prin respectarea și exercitarea conștiincioasă a practicilor bisericești; cucernicie; cuvioșie; evlavie; religiozitate; smerenie. 2) Atitudine plină de respect și duioșie (față de cineva sau de ceva). [G.-D. pietății; Sil. pi-e-] /<fr. piété, lat. pietas, ~atis
s.f. – Milă, evlavie, venerație, devotament. Lat. pietatem (sec. XIX). – Der. impietate, s.f. (lipsă de pietate); pios, adj., din fr. pieux; pietos, adj., fără întrebuințare, cuvînt forțat de Odobescu după it. pietoso.
s.f. 1. Evlavie, smerenie. ♦ Milă. ♢ Munte de pietate = casă de împrumut prin amanet. 2. Devotament. [Pron. pi-e-. / < fr. piété, cf. lat. pietas].