pietrari, s.m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra (pentru construcții); cioplitor în piatră. ♦ (Înv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruiește drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. Pește răpitor cu corpul în formă de fus, de culoare galbenă pe aripioare și brună spre coadă, care trăiește în apele dulci adânci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietroșel sur. – Piatră + suf. -ar.
s. I. 1. (reg.) cioplitor. (~ la o carieră de marmură.) 2. pavagiu, pavator. (E ~ de profesie.) II. 1. (ORNIT.; Oenanthe oenanthe oenanthe) (rar) pietroșel-sur, (reg.) codalbiță, pietroaică-sură. 2. (IHT.; Aspro zingel) fusar mare, (reg.) fus, râp, sulă, pește-de-piatră, peștele-țiganului.
m. 1) Muncitor specializat în prelucrarea pietrei. 2) Muncitor specializat în lucrările de construcții din piatră; zidar. /piatră + suf. ~ar
m. Pește dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în apele adânci și cu fund pietros; pește-de-piatră. /piatră + suf. ~ar
pietrării, s.f. 1. Carieră de piatră. 2. Grămadă, morman de pietre; loc pietros. 3. (Rar) Mulțime de pietre prețioase. – Piatră + suf. -ărie.
pietrării, s.f. Meseria pietrarului (1). – Pietrar + suf. -ie.
(carieră, grămadă de pietre, meserie) s. f. (sil. -tră-), art. pietrăría, g.-d. art. pietrăríei; (cariere, grămezi) pl. pietrăríi, art. pietrăríile