piláf (piláfuri),
s.n. –
Orez fiert cu
unt, mîncare
orientală. Mr.
pilaf, megl.
pileaf. Tc.
pilav (Roesler 601; Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1656; Roonzevalle 59), cf. ngr. πιλάφι, bg.
pilav, it.
pilao, fr.
pilaf, pilaw. – Der.
pilafgiu, s.m. (mîncător de
pilaf;
turc), din tc.
pilafci.