definiția pilotilor definiție dex

piloți, s.m. 1. Persoană calificată care conduce în mod efectiv o aeronavă. 2. Persoană calificată care manevrează cârma unei nave (mai ales în regiunile în care navigația este dificilă). 3. Persoană care conduce sau ajută la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile. 4. (În sintagmele) Pilot automat (de comandă) = sistem tehnic care conduce automat o aeronavă sau o navă. Stație-pilot = inslalație experimentală în care se fabrică de probă un anumit produs înainte de fabricarea în serie. Știință pilot = știință care orientează alte discipline prin noțiunile și metodele ei. – Din fr. pilote.

piloți, s.m. Stâlp de lemn, de oțel sau de beton (armat), fixat în pământ (vertical sau înclinat) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul; stâlp de susținere. – Din fr. pilot.

s. (MAR.) cârmaci. (~ pe o navă.)

(persoană, obiect) s. m., pl. pilóți

m. 1) Persoană specializată în conducerea unui avion; aviator. 2) Marinar specializat în manevrarea navelor (mai ales în condiții grele de navigație). 3) Mecanic de locomotivă specializat în conducerea trenurilor pe sectoare dificile de circulație. 4) Persoană care conduce o mașină de curse. /<fr. pilote

m. Stâlp care se bate în pământ la adâncime mare pentru a consolida un teren sau pentru a susține o construcție de mari dimensiuni. /<fr. pilot

s.m. – Stîlp, pilon. Fr. pilotis. Omonim al lui pilot, s.m. (cîrmaci), din fr. pilote.

s.m. 1. Conducător al unei aeronave, al unei nave, al unei mașini. ♦ Pilot automat = instalație care comandă automat, în zbor, cârmele unei aeronave pentru a o menține într-o direcție și într-o poziție determinată. 2. Persoană care conduce o navă în locuri în care navigația este anevoioasă. [< fr. pilote, it. pilota].

s.m. Stâlp înfipt în pământ care susține un pod, o clădire etc. [< fr. pilot].

I. s. m. 1. conducător al unei (aero)nave, al unei mașini. o ~ automat = aparatură care menține automat drumul unei (aero)nave. 2. persoană autorizată să conducă nave, trenuri etc. în locuri primejdioase. II. adj. (despre o uzină, o fermă etc.) care servește ca model, drept călăuză. o stație ~ = stație (2) model, etalon; vas ~ = pilotină. (< fr. pilote)

s. n. stâlp de fier, de beton armat etc. înfipt în pământ, care susține o construcție. (< fr. pilot)