pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.
vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălțămintea.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelésc, imperf. 3 sg. pingeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pingeleáscă
tranz. (încălțăminte) A înzestra cu pingele (noi). /Din pingea