, pínte, s.f. (înv. și reg.) măsură de capacitate egală cu un litru; cantitatea de lichid pe care o conține.
s.f. – Măsură de capacitate de circa un litru. Mag. pint, pol., slov. pinta (Cihac, II, 255), din germ. Pinte. Rar, în Trans.
pințe, s.f. (Zool.; reg.) Popândău. – Et. nec.
s. v. guzgan, marmotă, popândău, șobolan.
s. f., g.-d. art. pínței; pl. pínțe
s.f. – Rozător de cîmp (Alactaga saliens). – Var. chință. Origine îndoielnică. În Munt. Trebuie să fie cuvînt expresiv, bazat pe chiț „interjecție emisă de șoarece” cu infix nazal; sau mai sigur, pornind de la *piț- „mic”, cf. piță, pănțăruș.