definiția pinus definiție dex

, jnepeni, s.m. 1. Jep. 2. Ienupăr. [Var.: jnépen s.m.] – Lat. juniperus.

s. 1. (BOT.; Pinus mugo) jep, (prin Mold. și Bucov.) sosnar. 2. v. pin pitic. 3. v. ienupăr.

s. m., pl. jnépeni

m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ și cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jep. /<lat. juniperus

prep. v. prin.

pini, s.m. Arbore din familia pinaceelor, înalt până la 40 de metri, cu frunze persistente în formă de ace lungi, cu scoarța roșcată și lemnul rezistent (Pinus silvestris). ♢ Pin maritim = varietate de pin² cu lemnul poros și bogat în rășină, plantat pentru fixarea dunelor mișcătoare (Pinus maritima). – Lat. pinus.

, pini, s.m. (Electron.) Terminal al unui circuit integrat. – Din engl. pin.

s. (BOT.) 1. (Pinus silvestris) (reg.) brad, cățuni (pl.), cetină, chifăr, jolcă, luciu, mălin, molete, molid, pinel, pinișor, pinuț, schin, silhă, zadă. 2. pin pitic (Pinus pumilio) = jep, jneapăn, (reg.) cățăn, durzău.

s. m., pl. pini

m. Arbore conifer cu tulpina dreaptă, roșiatică, și cu frunze persistente aciculare, reunite în smocuri, crescut în scopuri ornamentale și industriale. /<lat. pina

pini, s.m. (reg.) sondă rudimentară lungă, la capătul căreia e fixat un mic cilindru de tablă, deschis la ambele capete, cu care pescarii iau probe de mâl de pe fundul apei.

, pini, s.m. (reg.) ac cu gămălie.

s. (BOT.; Pinus pumilo) jep, jneapăn.