adj. (reg.; despre oameni) 1. care vorbește subțire, pițigăiat. 2. care vorbește încet, slab, stins.
piocíturi, s.n. (reg.) 1. piuit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pioncăială, pioncăit, pioncănit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncăit, pioncănitură, pioceală.