piocíturi, s.n. (reg.) 1. piuit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pioncăială, pioncăit, pioncănit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncăit, pioncănitură, pioceală.
s.n. Celulă de puroi. [< fr. pyocyte, cf. gr. pyon – puroi, kytos – celulă].