s.f. Metodă terapeutică care constă în provocarea artificială a unei stări febrile cu diverse mijloace în scopul ridicării potențialului de apărare la boală a organismului. – Din fr. pyrétothérapie.
s. f., art. piretoterapía, g.-d. piretoterapíi, art. piretoterapíei
s.f. (Med.) Metodă de tratament prin crearea artificială de febră. [Gen. -iei. / < fr. pyrétothérapie, cf. gr. pyretos – febră, therapeia – tratament].