s.f. Proprietate a unor cristale de a se polariza electric sub acțiunea unei variații de temperatură sau de a-și modifica temperatura sub acțiunea unui câmp electric exterior. [Pr.: -ro-e-] – Din fr. pyroélectricité.
s. f., g.-d. art. piroelectricității
s.f. (Fiz.) Apariție a unor sarcini electrice pe fețele unor cristale sub acțiunea temperaturii ridicate. [Cf. fr. pyroélectricité].
s. f. proprietate a unor substanțe cristaline de a se polariza electric datorită unei variații de temperatură sau de a-și modifica temperatura în prezența unui câmp electric variabil. (< fr. pyro-électricité)