s.f. Formă de tulburare psihică în care bolnavul simte impulsul nestăpânit de a da foc, de a distruge prin foc. – Din fr. pyromanie.
s. f., art. piromanía, g.-d. piromaníi, art. piromaníei
f. Stare patologică a psihicului, care se manifestă prin tendința de a provoca incendii. [G.-D. piromaniei] /<fr. pyromanie
s.f. Tulburare psihică manifestată prin înclinarea de a pune foc, de a distruge prin foc, de a provoca incendii. [Gen. -iei. / < fr. pyromanie, cf. gr. pyr – foc, mania – nebunie].