s.f. v. pirostrie.
s.f. – 1. Trepied. – 2. Coroană care se așază pe tîmplele mirilor la cununia religioasă. – Var. pirostrie, pirosteie, pilostii. Mr. pirust(r)ie, megl. pirustiie. Ngr. πυρωστία (Tiktin), cf. bg. pirostija.
piroște, s.f. (Reg.) Colțunaș umplut cu carne, cartofi, brânză, marmeladă etc. [Pl. și: piroști] – Din rus. pirožki, ucr. pyrižky.