pirotesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi copleșit de somn; a moțăi, a dormita, a ațipi. 2. A fi abătut și fără vlagă; a tânji, a lâncezi (de boală, de bătrânețe etc.); p. ext. a zăcea, a boli, a gogi. – Et. nec.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pirotésc, imperf. 3 sg. piroteá; conj. prez. 3 sg. și pl. piroteáscă
intranz. 1) A ațipi și a se trezi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a dormita; a somnola; a picoti. 2) (despre persoane) A fi într-o stare de depresie morală sau de moleșeală fizică; a lâncezi; a tânji. 3) (despre ființe) A suferi îndelung de o boală; a zace; a gogi; a boli. /Orig. nec.