pisălogeli, s.f. (Fam.) Faptul de a pisălogi; vorbire care plictisește, sâcâială, cicăleală. – Pisălogi + suf. -eală.
s. v. bodogăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială.
s. f., g.-d. art. pisălogélii; pl. pisălogéli