pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.
vb., ind. prez. 1 sg. pistruiéz, 3 sg. și pl. pistruiáză, 1 pl. pistruiém; conj. prez. 3 sg. și pl. pistruiéze; ger. pistruínd
tranz. A face să se pistruieze. /Din pistrui
pistruiați, -te, adj. 1. Cu pistrui (1) pe piele. 2. (Rar) Pestriț, împestrițat. [Pr.: -tru-iat] – V. pistruia.