piuari, s.m. Persoană care posedă, conduce sau îngrijește o piuă (1); muncitor care lucrează la o piuă. [Pr.: pi-uar] – Piuă + suf. -ar.
s. (pop.) morar, (reg.) dârstar, măiugar, (înv.) menghinegiu. (E ~ de profesie.)
s. m. (sil. -uar), pl. piuári
s.f. Acțiunea de a piua și rezultatul ei; împâslire. [Pr.: pi-ua-] – V. piua.
s. f. (sil. -ua-), g.-d. art. piuării (sil. -uă-)