piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subțire, pițigăiat; scurt și ascuțit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuțite, cu rezonanțe metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor.
adj. v. țiuitor.
adj. v. ascuțit, pițigăiat, subțire.
adj. m. (sil. pi-u-), pl. piuitóri; f. sg. și pl. piuitoáre