piulițe, s.f. 1. Vas mic de metal, de lemn etc. întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează cu pisălogul diverse substanțe; piuă (2) mică. 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. [Pr.: pi-u-] – Piuă + suf. -uliță.
s. 1. (reg.) mojar, pisolniță, piușoară, piuță, (Mold.) chisău, (Mold. și Olt.) solniță. (~ pentru pisat condimentele.) 2. (TEHN.) mutelcă, (reg.) gâscă, (înv.) târșie. (~ pentru asamblări.)