plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice. [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plăsmuiáscă
tranz. 1) A produce în urma unui efort (fizic sau intelectual) susținut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, gânduri) A-și reprezenta în minte; a-și schița în gând; a urzi; a plămădi. 3) (acțiuni, adevăruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenționat; a contraface; a falsifica. /Din plasmă