făcuți sită expr. (deț., înv.) a fi bolnav de tuberculoză
expr. (glum.) țigară
plămâni, s.m. Fiecare dintre cele două organe principale, cu aspect spongios, înconjurate de pleură, situate simetric în cavitatea toracică, cu ajutorul cărora se face respirația la om și la vertebratele superioare; pulmon, bojoc. ♢ Plămân de oțel = aparat folosit pentru respirația artificială. – Din ngr. plemóni.
s. 1. (ANAT.) pulmon, (pop.) bojoc. 2. (la pl.) v. tuberculoză pulmonară.
m. (la om și la animalele vertebrate) Fiecare dintre cele două organe de respirație așezate în cavitatea toracică; pulmon. /<ngr. plemóni
s.m. – Pulmon, bojog. – Var. plumână, plămâi. definitie/macedoroman">Mr. pălmună (plimună), definitie/istroroman">istr. plumăre. – Lat. pulmonem (Pușcariu 1344; REW 6833), cf. it. pulmone, prov. polmo, fr. poumon. Rotacismul din istr. arată că e vorba de un cuvânt tradițional; pentru metateza *plumonem cf. definitie/rovighez">rovig. piamon, definitie/sicilian">sicil. primuni, definitie/calabrez">calabr. premune. Mai puțin probabil der. din gr. plenmou (Diculescu, Elementele, 449 și 475) sau din ngr. plemóni (Titkin; Candrea). Uz general. (ALR, I, 45). [Art. 6476]