planisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce. ♦ Refl. A se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. – Din ngr. eplánisa (aor. lui planó).
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. planisésc, imperf. 3 sg. planiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. planiseáscă