plăpumari, s.m. Persoană care se ocupă cu confecționarea (și cu vânzarea) plăpumilor. – Plapumă + suf. -ar.
s. (Mold.) mindirigiu. (E ~ de profesie.)
s. m., pl. plăpumári
(2) plăpumării, s.f. 1. Meseria plăpumarului. 2. Atelierul, prăvălia plăpumarului. – Plăpumar + suf. -ie.
s. f., art. plăpumăría, g.-d. art. plăpumăríei; (ateliere, prăvălii) pl. plăpumăríi, art. plăpumăríile