s.f. 1. Parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă, săruri, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. 2. Substanță gazoasă puternic ionizată, ale cărei proprietăți fizice sunt determinate de existența ionilor și a electronilor în stare liberă. – Din fr. plasma.
f. Parte lichidă a sângelui, a limfei sau a lichidului seminal. ♢ ~ gazoasă substanță gazoasă în stare ionizată. [G.-D. plasmei] /<fr. plasma
, plăsmuri, s.f. (înv.) plăsmuire.
s.f. – 1. Invenție, creație. – 2. Lichid intercelular. – Mr. plasmă. Gr. πλάσμα, sec. XVIII, înv. (Gáldi 230) și modern din fr. plasma. – Der. plăsmui, vb. (a inventa, a crea, a produce; înv., a falsifica); plăsmuitor, s.m. (creator; înv., falsificator); proplăsmui, vb. (a transforma, a reface), înv., creație verbală a lui Dosoftei; plastografie, s.f. (falsificare a scrisului), mr. plastografie, din ngr. πλαστογραφία; plastograf, s.m. (falsificator), din gr. πλαστογράφος; plastic, adj., din fr. plastique; plasticitate, s.f. (ușurință la modelare; faptul de a fi sugestiv); plastur (var. plasture, plastor(e), plastru), s.n. (cataplasmă), din ngr. ἔμπλαστρον, cf. blasture, dublet al lui pleașter, s.n. (cataplasmă), din germ. Pflaster. Sl. plastyryĭ provine din rom. (Vaillant, BL, XVI, 11).
s.f. 1. Produs lichid intercelular aflat în sânge, în limfă și în mușchi. 2. Zonă dintr-o descărcare electrică într-un gaz, care conține atât ioni negativi, cât și atomi și molecule neutre. ♦ Masă gazoasă dintr-o astfel de zonă. [< fr., gr. plasma < plassein – a forma].
s. f. 1. lichid intercelular în sânge, în limfă și în mușchi. 2. zonă dintr-o descărcare electrică într-un gaz, care conține atât ioni pozitivi și negativi, cât și electroni și atomi neutri, cu mare conductibilitate termică și electrică, cu proprietăți specifice. (< fr., lat., gr. plasma)